Sunt copii care-s invatati de parinti ca animalele musca...scuipa...dau cu copita si arunca gunoaie pe jos.... iar pe acei copii ii vad in parcuri cum dau cu piciorul in pui de catei...ii vad cum chinuie pisicile si cum trag cu cornete cu bold in porumbei. Mai tarziu...se vor face mari...vor avea si ei plozi si ii vor invata ca tot ce e non-uman trebuie batut si chinuit.
Ma bucur sa vad la televizor cum un caine a rupt mana/capu/clavicula fraierului care dadea cu ranga in el.... ma bucur sa vad hingheri batuti de baietii de cartier care rand pe rand aduc de mancare cainelui de la bloc si ma bucur sa vad cum oligofrenii care trag cu prastia in vrabii nimeresc tramvaiu' si sunt batuti cu schimbatoru' de macaz de catre vatman.
Primul meu animal de "companie" a fost un iepure... a murit...am plans
Urmatorul a fost un papagal...am plans si dupa el...Marinica il chema... aveam 7 ani... si i-am facut cosciug din carton si l-am inmormantat fara slujba ( nu era botezat) si i-am infipt o cruce facuta din bete de chibrit
Am avut printr-a 5-a un acvariu plin de soparle pe care le prindeam pe la liniile de cale ferata din triaj si am avut o broasca testoasa pe care am eliberat-o intr-o balta de prin vecinatatea Bucurestiului oripilat fiind la gandul ca desi voi trai 100 de ani... cand voi muri ea inca va fi in viata.
Acum...la onorabila mea varsta de j' de ani...am un caine...are deja 12 ani... si mi-e teama de momentul in care ii voi da ultima palma la cur...
Azi am fost la biliard.... (am batut cu 6-5)... si cand am iesit la masina... era un maidanez care dadea tarcoale... l-am chemat...abia a venit...am pus mana pe el... a fost fericit.
Era maidanezul 588163.... avea inscriptionat pe tag-ul de la ureche. (iar numarul nu l-am zis aiurea...chiar l-am retinut ca seamana cu fostul meu nr de telefon)
Dupa ce l-am mangaiat un pic, i-am dat cateva bombonici de M&M... s-a pisat pe janta masinii mele.
Ma gandesc acum... 588163... este numarul pe care l-a alocat primaria...este numarul ce i s-a dat...este nr care-l va bantui toata viata....
Si acum intreb...oare se simte la fel ca evreii numerotati si tatuati in lagarele de concentrare? Se gandeste oare patrupedeul ca el este Bobita...nicidecum 588163? Si fara sa vreau imi aduc aminte de melodia lui Iron Maiden...si de un vers anume... "I'am not a number...I'm a free man!"...oare 588163 stie de Iron Maiden?
Ma rog...ideea este ca trebuie respectate animalele, fac parte din familia noastra, iar atunci cand le pierdem suferim enorm.
La fel cum voi suferi enorm si eu, dupa Bruno cand ii va suna ceasul
Iar atunci cand ii va suna...va fi acolo in cer... si va avea grija de Lucky
Sa fii fericita Lucky...acolo in paradisul cateilor....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu